Ceaunul inseamna mai mult decat un recipient in care iese fasolea sau ciorba mai buna ca la mama acasa! Ceaunul, prin dimensiunea lui epica, este un simbol al prieteniei; al tovarasiei; al camaraderiei. Cat de gurmand ai fi, un ceaun plin trebuie musai impartit cu lume multa. Asemenea bucurie se amplifica atunci cand o savurezi impreuna cu cei dragi, cu prietenii tai de nadejde.

Aici, la Casa Vanatorului, pretuim prietenia dintre oameni si ne bucuram de bucuria lor. Drept urmare, am scos ceaunul afara! Un ceaun dintre acelea in care ar incapea si un mistret intreg, daca ar fi sa prindem unul. In fiecare zi, Vanatorul pune altceva in legendarul sau ceaun, pentru ca ar fi pacat sa vii doar o data sa te infrupti. Ii place Vanatorului sa se laude cu talentul lui de bucatar, dar si mai mult ii place ca oamenii sa vina sa se convinga singuri de capacitatile sale. Iata de ce sta ceaunul chiar in curtea casei lui, sa imbie tot Copoul cu miresmele bucatelor facute ca pe vremea bunicilor, cu pasiune, cu ingrediente naturale si cu adevarat gustoase!

Toamna si frigul te fac sa iti doresti o masa fierbinte, traditionala, ca in vremurile in care te bucurai de atmosfera rustica, de muncile cele grele si de mesele campenesti care iti redadeau energia consumata. Stie si Vanatorul ca viata urbana isi are greutatile ei si, chiar daca nu te istovesti fizic, de energie, de hrana ai nevoie oricum. Ei bine, ceaunul vanatorului are minunata proprietate de a aduce oamenii impreuna in jurul focului de sub el, in jurul continutului delicios, in jurul prieteniilor trainice. Asa ca aduna-ti prietenii cei mai buni, cinsteste o carafa de vin vechi si bun si imbuiba-te asa cum se cuvine din bucatele acestea extraordinare!

Bine ai venit dincoace de pragul casei mele. Acum ia un loc, pune-ti un pahar de vin si fii gata sa asculti o poveste vanatoreasca asa cum rar iti mai este dat sa asculti! Caci mie tare-mi place sa ma-ntind la povestit, daca vad in ochii ascultatorului meu acea sclipire de curiozitate care-l infometeaza de mai mult.

De vanatoare m-am apucat din pasiunea pentru gatit. Da, stimate oaspete, vei vedea ca nu te numesti vanator decat atunci cand stii si ce sa faci cu ceea ce natura se gandeste sa-ti arunce in bataia pustii. Inainte de a sti sa manevrezi flinta si plumbii, trebuie sa stii sa faci gratarele sa cante simfonii de sunet si aroma, sa fii un adevarat compozitor al mirodeniilor, un alchimist al celor mai savuroase sosuri… Ah, arta gatitului, mereu schimbatoare, mereu in evolutie, este cea care te impinge zi de zi afara din casa, in cautarea celor mai bune ingrediente pentru bucatele pe care le vei savura, ostenit, acasa.

Si sa-ti mai spun despre vinuri? Despre distractia, despre voia buna si dezlegarea limbii si deschiderea sufletului? E ca o casnicie legatura dintre bucate si vinuri, caci fiecarui tip de mancare i se potriveste, cel mai bine, doar o licoare din pivnita lui Bacchus care, iti vine sau nu sa crezi, este si a mea. Chiar zeul insusi se lauda prin Olimp cu ce a mai degustat pe aici.

Vezi tu… Asta este povestea casei mele, in care te afli. E povestea pasiunii mele pentru tot ce alinta papilele gustative si incita mintea la depanat povesti; e povestea pasiunii pentru semanat amintiri si cules nostalgii. Din acest motiv aleg sa impart cu tine tot ce am mai bun, pentru ca niciodata un povestitor nu va dori sa fie ultimul exemplar din specia sa. Ca bucatar si povestitor, tot ce-mi doresc este sa am cu cine imparti aceste mici placeri ale mele, care atat de mult ma insufletesc si atat de fericit ma fac.

Cu mare drag, Vanatorul.