De felul sau, Vanatorul este un singuratic; cam greu sa bati padurile pe-ascuns, neauzit de lighioanele salbatice, daca aduci dupa tine colegi care sa faca galagie. Asta nu inseamna ca el nu intelege nevoia oamenilor de a fi mai mult decat doar colegi si de a imparti mai mult decat un birou. Dupa o zi lunga de munca, dupa indeplinirea cu succes a unei sarcini enorme, dupa incheierea cu succes a unui mare contract, pana si oamenii birourilor au nevoie sa se destinda, sa stinga din focul oboselii si sa se distreze pentru o noapte… sau doua.

Ca atare, Vanatorul isi ofera cu mare drag casa celor care vor sa isi celebreze succesul intr-o atmosfera cat mai relaxata si mai placuta. El insusi ii incurajeaza pe cei mai harnici dintre voi sa socializeze, sa schimbe impresii, sa se cunoasca intre ei si sa adune amintiri impreuna; amintiri placute care sa nu fie despre copiatorul nabadaios de la etajul patru si care sa faca barfa de la rezervorul de apa mult mai interesanta decat subiecte precum unghiile tipei de la HR sau fusta noii secretare.